Policlorura de vinil, o rasina sintetica produsa prin polimerizarea clorurei de vinil, este pe al doilea loc in lume din punct de vedere al productiei pentru masele plastice si pentru consumul acestora.
Pvc-ul este folosit la o gama enorma de produse industriale si domestice, de la haine pana la draperii pentru dus si ferestre.
Pvc-ul este un plastic foarte usor, rigid in forma sa pura, dar poate fi fabricat si intr-o forma de plastic mai flexibila. Tamplarie pvc Alexandria, este locul unde puteti gasi cele mai moderne ferestre si usi termopan.
Clorura de Vinil (CH2=CHCl), mai este cunoscuta si sub numele de clorietilena, este obtinuta cel mai des de reactia dintre etilena cu oxigenul si clorura de hidrogen, intr-un catalizator de cupru.
Gazul rezultat este unul toxic, iar in procesul de productie se aplica proceduri speciale de protectie, pentru ca acesta sa nu fie inhalat. Pvc-ul este creat prin expunerea clorurii de vinil la compusi inalt reactivi, cunoscuti si sub numele de initiatori – radicali liberi.
Sub actiunea acestor initiatori, legatura dubla din monomerii clorurii de vinil (molecule singulare) este deschisa, iar unul dintre rezultate ca si legatura singulara, este folosit pentru a uni mii de monomeri de clorura de vinil, pentru formarea unitatilor repetitive de polimeri (molecule largi).
Pvc-ul a fost prima data produs de catre chimistul german August Wilhelm von Hoffman in 1872, dar nu a fost patentat pana in 1912, cand alt chimist german si anume Friedrich Heirich August Klatte, a folosit razele soarelui pentru a initia polimerizarea clorurii de vinil.
Aplicatiile comerciale ale plasticului au fost prima data limitate de catre rigiditatea extrema pe care materialele plastice existente o aveau.
Totusi, in 1926, in timp ce incerca sa dehidrogeneze pvc-ul intr-un solvent aflat sub fierbere la temperaturi mari, pentru obtinerea unui polimer nesaturat ce ar fi putut crea legaturi intre cauciuc si metal, Waldo Lunsbury Semon, ce lucra in acea vreme pentru compania B.F Goodrich in Statele Unite, a produs ceea ce astazi numim pvc-ul plastificat.
Descoperirea acestui material foarte flexibil, un produs inert, a fost responsabila pentru succesul comercial al polimerului. Sub trademark-ul Koroseal, Goodrich a realizat primele sigilii capabile sa absoarba socurile, materiale izolatoare pentru firele electrice si alte produse.
Una dintre cele mai cunoscute aplicatii ale plasticului a fost initiata in 1930, cand Union Carbide si Carbon Corporation (mai tarziu sub numele de Union Carbide Corporation) a introdus Vinilita, un co-polimer de clorura de vinil si acetat de vinil ce a devenit materialul standard pentru producerea discurilor de fonograf, pentru inregistrarea sunetelor.
Pvc-ul pur are aplicatii in industria constructiilor, unde rigiditatea sa, puterea si rezistenta il fac un material indispensabil ce poate fi folosit la constructia tevilor, conductelor, a ramelor de ferestre si usi, etc.
Din cauza rigiditatii sale, el poate fi extrudat sau turnat la temperaturi ce depasesc 100 de grade Celsius – pentru a se putea initia descompunerea chimica (in particular emisia clorurii de hidrogen, HCL).
Decompozitia sau descompunerea poate fi redusa prin adaugarea anumitor stabilizatori, ce sunt in principal compusi din metale ca de exemplu cadmiul sau zincul.
