Desenele uriase din desertul peruvian Nazca

In anul 1939, in timpul unei misiuni de recunoastere deasupra desertului Nazuca din Peru pilotii au surprins in fotografii figuri geometrice si linii ciudate. Zborul avea drept misiune fotografierea din aer a viitorului traseu al autostrarii panamericane.

Initial aceste linii au fot confundate cu vechi drumuri sau santuri de irigare incase.  Arheologul american Paul Kosak a infirmat aceste teorii iar in 1940 a inceput cercetarea acestor misterioase si enigmatice desene.

“Liniile Nazca” sunt localizate in desertul cu acelasi nume, pe un platou arid ce se intinde pe o distanta de 80 KM, intre orasele Nazaca si Palpa.  Aceste desene sunt in numar foarte mare si de diverse complexitati, de la simple linii, la forme stilizate de pasari, maimute, paianjeni, pesti, rechini, lame si soparle, totul la o scara gigantica . Sunt asa de mari si se intind pe o suprafata imensa incat ar fii ramas nedescoperite daca cercetarea zonei s-ar fii redus la isnpectia la sol.

Se crede ca au fost creata de cultura Nazaca intre anii 200i.Hr si 700 e.n. . Desenele misterioase au fost , la inceput, sursa unor speculatii exagerate si existanta lor a dus la discutii aprinse intre oamenii de stiinta ai vremii. Doctorul in matematica Maria Reiche si-a inchinat aproape toata viata cercetarii acestor desene ea a ajuns si a propus ipoteza conform careia cei care au facut aceste desene stapaneau arta masuratorilor si transpunerea lor pe teren la o scare impresionanta. Cercetarile doctorului in matematica Maria Reiche au inceput in 1946 si au avut la baza insemanarile arheologului Paul Kosak. Ea a propus ipoteza conform careia liniile au foast traseta pe pamantul de culore galbuie cu ajutorul unui strat subtire de pietre inchise la culoare, autorii lor folosind o unitate de masura fixa.

Cercetatoarea Maria Reiche avea o ipoteza conform careia realizarea desenelor nu ar fii fost posibila daca popoarele locale nu cunosteau taina zborului. Mai tarziu americanul Bill Sporer a incercat sa dovedeasca acest lucru. Cercetarea sa a avut la baza iscusinta populatiei Nazca in arta tesaturilor.

In apropierera desenelor au fost descoperite 4 bucati de tesatura iar din cercetarea microscopica a lor a reiesit faptul ca vechii peruvieni foloseau la materialele lor o urzeala mai buna decat cea folosita astazi la confectionarea panzei de parasuta si mai solida decat tesaturile folosite pentru aerostate.

In acelasi tipm la capatul unor linii drepte  s-au gasit gropi circulare cu un diametru de aproximativ 10 metrii umplute cu pietre innegrite de foc.     Aceste aspecte au condus la teoria conform careia in acele gropi  s-ar fii aprins focuri pentru a incalzi aerul dintr-un balon , astfel balonul era inaltat.

Pe baza teoriilor lui Bill Sporer , in anul 1975 s-a efectuat un experiment urmandu-se tehnicile si materialele accesibile populatiei Nazca. S-a dovedit ca balonul s-a inaltat si putea ridica in aer o nacela cu doua persoane, confirmand astfel posibilitatea ca populatia Nazca sa fi cunoscut arta zborului.

Exista totusi si alte abordari ale existentei acestor desene.
Erich von Daniken sustine ca Valle de Palpa( locul exact unde se afla desenele/ parte din desertul Nazca) ar fii fost un aerodrom al extraterestilor si deci desenele ar fi  facute de extraterestrii.  Desenele ar fi servit ca repere de navigatie. Teorie respinsa de Maria Reich.

Alti cercetatori au legat existenta desenelor de nuanta mistic -religioase a legendelor locului. Legentele localnicilor warrau povestesc despre un lacas aflat in ceruri de unde stramosul lor a coborat pe pamant si a vanat cu arcul animalele infatisate in desenele din Valle de Palpa.

O alta abordare a desenelor este aceea ca desenele reprezinta o harta astrala. In anul 1972 astronomul Gerald S.Hawkings a facut o cercetare la fata locului pentru a observa eventualele legaturi dintre desene si observatiile astronomice. S-au identificat cateva linii calendaristice orientate spre punctele orizontului unde apunea Soarele in perioadele de solstitii prin anii 350 – 550 e.n., dar celor mai multe desene nu li s-a deslusit scopul.

Alte ipoteze sustin ca desenele sunt reprezentari ale unor funerarii ritualice. Capeteniile decedate ar fi fost trimise la zei iar fiintele reprezentate pe sol sunt simboluri ale vietii lor vesnice. Aspectul hidos al reprezentarilor au dus la alte presupuneri, cum ca ele ar servi drept sperietori menite sa alunge un posibil atac al intrusilor aerieni.

Polemicile au mers pana acolo, incat desenelor li s-a contestat chiar originalitatea. Au fost considerate imitatii primitive si imperfecte ale remarcabilei si enigmaticei culturi Marcahuasi. Este vorba despre o regiune a provinciei Huarochiri, din Peru, in apropiere de Lima, raionul Casta, unde, pe o suprafata de cativa kilometri patrati, se afla cea mai spectaculoasa galerie de sculptura vazuta vreodata.

Desenele din Nazca continua a ridice semne se intrebare si sunt sursa multor polemici printre cercetatori , si poate nu vom reusi sa stim vreodata adevarata lor origine si insemnatate.