Share Button

Ruinele de la Machu Picchu , redescoperite in anul 1911 de carte argeologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai enigmatice si frumoase locatii stravechi din lume.

Carturesti.ro

Se presupune ca Machu Picchu era abordat ca un loc sacru inca din cele mai vechi timpuri. Incepand cu anii 1400 incasi foloseau varful muntelui ( 2761,50 m inaltime) ridicand sute de structuri de piatra numind extraordinarul oras Machu Picchu care in limba Quechua inseamna “vechiul pisc”.

Complet limitat natural acest minunat oras este inconjurat de terase agricole irigate de izvoarele naturale suficiente pentru a hrani polulatia.  Machu Picchu pare sa fii fost folosit de catre incasi ca un oras ceremonial secret.  Situat la 610 metri deasupra raului Urubamba ,  platou este infasurat de nori si aduna ruinele palatelor, bailor , templelor, hambarelor si aproximativ 150 case.  Structurile sapate in granitul din varful muntelui sunt minuniatat arhitecturale cat si estetice.

Multe dintre caramizi cantaresc 50 tone sau chiar mai mult sunt atat de precis sculptate si unite cu atata exactitate incat imbinarile fara mortar nu permit nici macar lama unui cutit sa intre printre ele.

Autohut.ro

Se stiu putine lucruri despre utilizarile sociale si religioase ale acestiu oras. Scheletele a 10 femei si un barbat duc la presupunerea ca acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregatirea preoteselor si/sau a mireselor nobilimii incase. Oricum examinarea ulterioara a oaselor a dezvaluit un numar egal de oase masculine, ceea ce indica faptul ca Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.

Au fost necesare patru secole pentru descoperirea acestei fantastice fortarete ascunse printre piscurile de 4000 de metrii ale Anzilor peruvieni.Nu i se cunoaste numele adevarat, ce destinatie a avut si de ce a fost parasita de bastinasi in sec XVI fara sa fi fost atacata.A scapat neobservata de catre europeni pana in sec XX cand a primit numele de Machu Picchu.

Istoric

In sec XII enigmatica populatie ce-si spunea Inca ( Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriu in nordul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridionala a continentului ( dar nici acum nu se stie cu precizie de unde). Desi nu erau la fel de necrutatori ca aztecii, incasii au cucerit nu mai putin de 500 de civilizatii amerindiene.

Incasii nu s-au impus prin cultura ci printr-o extraordinara organizare social-legislativa.  Nu cunosteau nici o scriere insa transmiteau mesaje printr-un sistem de noduri si lungimi ale sforilor,  limbaj care nu a fost decriptat pana acum .  Mai presus de toate incasii aveau obsesia constructiilor de drumuri pavate si de cetati-fortarete ( incluziv in jungla)  menite sa reziste in fata oricarui inamic. Cuzco, capitala incasilor,  era – arhitectural- comparata cu Roma cezarilor.  Machu Picchu se afla de mumai 130 de Km de capitala incasilor.

La peste 4000 de  metrii lemnul era o raritate si totul a fost construit din piatra . Planul urbanistic este aparent “intortocheat” menit sa deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural si doar fotografiile facute din avion ii pun in valoare adevarata maretie.

Printre terase , palate regale sau locuinte simple se afla si un labirintcare reflecta simbolul vietii pline de meandre si in care drumul nu duce niciodata inapoi, ci mereu inainte, spre moarte. Labirintul are conotatia luptei cu timpul.

Acest oras si constructorii lui ascund o mare enigma si anume retelele de rumuri facute de cei care nu au cunoscut roata!  16.000 de Km de drumuri pavate,  inclusiv poduri suspendate in zonele mlastinoase si nisipoase.  La ce foloseau aceste “autostrazi” in coastele Anzilor atata timp cat incasii nu aveau vehicule , necunoscand roata?!  Nu lipsesc borne indicatoare din 7 in 7 km si locuri de odihna din 20 in 20 km!

Acest oras putea adaposti 500 de persoane si parca exista in afara timpului si spatiului , ascunzand mistere inca de nepatruns.

Lucratorii au desprins blocurile de granit cu ajutorul unor pene de lemn umezite, asezate la intervale regulate dupa contururile blocurilor. Prin dilatare lemnul facea ca stanca sa crepe. Pietrele au ajuns apoi pe santier cu sanii urcate de-a lungul unor drumuri de pamant batatorit,  unele au fost trase pe trunchi de lemn cu coaja curatate, cu ajutorul franghiilor.

Cioplitorii in piatre preluau stafeta si modelau aceste blocuri cu ajutorul uneltelor de bronz,  dalti si percutatoare de piatra dura. Extrem de rigurosi acestia au ajustat perfect blocurile, dand astfel o mare solidaritate zidurilor care au rezistat cutremurelor de pamant. Au obtinut slefuirea finala frecand blocurile cu nisip. Aceasta finisare a fost rezervata celor mai importante edificii din Machu Picchu,  cum ar fii templele sau observatorul astronomic.

Pentru a aseza materialele la locul potrivit zidarii au folosit platforme de pamant pe care le-au inaltat in acelasi timp cu zidul in constructie. Edificiile modeste au fost facute din pietre grosolan cioplite,  indinate intr-un mod mai putin regulat si montate intre ele printr-un mortar gros facut din argila.

Imperiul incas

Imperiul a fos intemeiat de catre marele suveran Pachacuti in anul 1440.  Acesta a atins apogeul spre 1490 si s-a intins din Columbia de nord pana in centrul actualului stat Chile de sud, cuprindea Ecuador,  Peru,  Bolovoa si nord- vestul Argentinei.  Capitala era Cuzo, in sudul Perului.  In anul 1562 spaniolii , sub conducerea conchistadorului Francisco Pizarro,  au pus stapanire pe acest imperiu care a durat mai putin de 100 de ani.

In anul 1536,  fratele vitreg al acestuia,  Marco Capac,  a preluat comanda rascoalei impotriva invadatorilor. Dupa un asediu asupra capitalei acesta s-a retras in regiunea Vilcambamba – ce a devenit capitala ultimului focar de rezistenta. “Imperiul Vilcambamba” si-a gasit sfarsitul prin invazia armatei spaniole, in anul 1572 si  prin executarea ultimului suveran Tapac Amaru.

Machu Picchu, care facea parte din regatul Vicambamba,  a fost cucerit,  iar locuitorii sai l-au abandonat, motivul a ramas un mister pana in zilele noastre.









 

 

 

Be Sociable, Share!
There are no comments.

Leave a Reply