Fiind asaltati din toate partile de teme din ce in ce mai neobisnuite si de abordari tot mai bizare ale tematicii deja cunoscute, cititorii s-ar putea astepta ca familia vazuta clasic, traditional am putea spune, ramane intr-un plan secund, de unde va disparea in cele din urma de tot. In realitate, constatam cu entuziasm ca tinerii scriitori inca mai abordeaza familia in varianta traditionala, asa cum o stim cu totii si asa cum ne place sa ne gandim la ea. Numele inghetatei de Raisa Rosca este un astfel de roman. Aparut la finalul anului trecut, aduce in scena viata unei familii cu patru fete, in Republica Moldova, prezentata prin ochii mezinei.
Impreuna suntem mai puternici
Desi perioada in care are loc actiunea nu e cea mai fericita, din cauza schimbarilor politice, cei sase membri ai familiei sunt puternici impreuna. Contribuind fiecare cu ce poate la bunastarea familiei si bazandu-se pe respect in primul rand si in al doilea rand pe reguli, copiii se dezvolta sanatos si armonios. Parintii fac eforturi considerabile pentru a reusi sa asigure un viitor celor patru copii. Sora cea mare este deja la facultate in Chisinau, urmeaza ca o alta fiica sa plece la facultate pentru a deveni profesoara de franceza, mezina este incurajata sa participe la concursuri si sa se dezvolte.
Iubire, respect si responsabilitate – despre asta e familia, nu?
Daca am defini familia in cateva cuvinte, ce am spune? Iubire – membrii familiei protagonistei fac totul din dragoste recirproca. Respect – fiecare persoana este respectata si apreciata, potrivit varstei si rolului sau in familie. Vocea tatalui pare a fi cea mai importanta, dar in realitate, mama este cea care tine fraiele in mana si care coordoneaza activitatile. Copiii asculta din respect, dar si pentru ca inteleg importanta lor in bunul mers al lucrurilor. Responsabilitate – atunci cand fiecare membru al familiei isi aduce contributia cu entuziasm si dedicare, fiecare zi trece parca mai usor. Chiar daca uneori sarcinile pot genera nemultumiri in randul copiilor, fiind privati de joaca si distractie, ei inteleg ca sunt importanti si ca rolul lor in familie nu poate fi minimizat.
O scolarita razvratita
Desi tema principala a romanului este familia, protagonista ne povesteste si alte episoade din viata ei. Pentru ca timpul i se imparte intre casa si scoala, o urmam cu pasi marunti pe bancile de lemn ale scolii, unde descoperim probleme inca actuale. Invatatoarea este partinitoare si protejeaza copiii care fac meditatii. Descoperim astfel o latura rebela a copilului pus in fata nedreptatii. In cele din urma, frustrarile acumulate genereaza un conflict, soldat cu violenta fizica, dar si cu o pedeapsa. Desi parintii copilului nu sunt de acord cu violenta, ei comunica ferm cu invatatoarea, in speranta ca ceva s-ar putea schimba. Desi nu face parte din bisericuta de elita, protagonista obtine rezultate foarte bune la un concurs de scriere creativa si astfel dovedeste ca nu banii sunt importanti, ci talentul innascut, multa munca, perseverenta, curajul, dar si sustinerea din partea familiei.
